Nici USL, nici Sorin Oprescu și nici măcar criza economică nu au contat atât de mult în deja previzibila înfrângere la scor a PDL în București, cât a făcut-o Elena Udrea. Capitalul de antipatie pe care șefa democrat-liberalilor l-a strâns în ultimii ani nu este depășit probabil de vreun alt pedelist, nici măcar de Emil Boc, oricâte măsuri de austeritate ar fi anunțat.
Nu trebuie să fii vreun geniu al strategiei politice să speculezi acest lucru așa cum au făcut-o cei de la USL care au împânzit Capitala de bannere în care prietenia candidaților PDL cu Elena Udrea este afișată pe toate clădirile. Efectul: Liviu Negoiță, „primarul de top” al PDL din sectorul 3, a intrat în campanie cu 70% și a terminat cu 20 de procente mai puțin. Asta în condițiile în care șefa democrat-liberalilor din Capitală a stat practic ascunsă în ultimele 30 de zile, neafișându-se în teren cu niciun candidat.
Elena Udrea nu a putut compensa însă deficitul de imagine cu forța partidului în București. Impusă în conducerea PDL, apoi instalată la șefia organizației ea a destructurat-o practic, plasându-și în pozițiile cheie oamenii de casă, într-o încercare de a scăpa de influența fostului președinte Vasile Blaga, cu care a avut o relație destul de tensionată. Nu este de mirare că acesta care, după retragerea strategică a lui Emil Boc la Cluj, a preluat controlul partidului, nici nu a vrut să audă de implicarea sa în campania de la București. Mai mult, a avertizat-o de la început pe Elena Udrea că, dacă PDL pierde în București înfrângerea va fi a ei. Nu mai târziu de acum trei zile, Blaga a insistat că democrat-liberalilor le va fi foarte greu să obțină un scor similar celui din 2008.
Mesajul a fost clar, rămâne de văzut dacă Elena Udrea își va accepta înfrângerea și va face pasul înapoi. Ar fi normal să îl facă.